Tulburarea de Personalitate Borderline ( TPB )
Am mai discutat pe site-ul nostru despre Tulburarea de Personalitate Borderline ( TPB ) si despre problemele cu acre se confrunta parintii in cresterea si educatia copiilor. Sindromul borderline pare a fi in zilele noastre tot mai frecvent, acesta fiind mai degraba o instabilitate emotionala, ale carei radacini sunt inca cercetate de catre specialisti. Indifrent de cazuele aparitiei sindromului borderline, mai important este tratamentul si recunoasterea corecta a simptomaticii acestei afectiuni. Vom incerca in cele ce urmeaza sa deslusim cum ne putem adapta in cazul in care avem in preajma noastra un bolnav de TPB.
Tulburarea de Personalitate Borderline ( TPB ) – sindrom, tratament, simptomatica
Ce metode de psihoterapie se recomanda bolnavilor de TPB? Avem de ales de exemplu intre cele trei variante: terapia cognitiv-comportamentala, terapia interpersonala si terapia psihodinamica. Indiferent de metoda aleasa eu cred ca dupa ce se depisteaza cauzalitatea sau problemele persoanei respective trebuie sa se lucreze la eliminarea problemei. Adica sa luam un exemplu concret: persoana X are probleme cu persoana Y, din acest motiv nu se pot intelege si evident ca daca exista o dependenta intre ei, exista doar doua variante: ruperea definitiva a relatiei sau din contra, repararea ei.
Cel mai adesea discutam despre problemele pe care le au cei cu sindromul borderline cu parintii. Cred cu tarie ca daca psihoterapeutul poate face ceva, este sa-i apropie pe cei doi si sa incerce sa faca relatia lor sa functioneze, altfel se ajunge la o ruptura ce nu poate ajuta niciuna din parti. Pe de o parte copii vor reprosa la infinit parintilor greseli ( reale sau imaginare ) din trecut, fara a se putea ajunge la un rezultat. In opinia mea terapeutul trebuie sa reuseasca sa aduca bolnavul de TPB in situatia de a intelege pe deplin ca fara a oferi ceva bun partii cu care este in conflict, reprosand mereu, amenintand, etc. nu se poate ajunge nicaieri.
Cred deasemenea ca parintele nu poate face fata singur acestei probleme, este nevoie de sprijinul terapeutului, iar daca acesta nu-l include in tratament, esecul este aproape sigur.